...o nouă zi la grădi, acel loc unde - întrebaţi fiind - copiii mi-au spus că:" învaţă lucruri importante...":P . Noi speranţe se aşează în suflet pornind de dimineaţă spre copii... Câte un firicel de teamă se iveşte totuşi ici-colo, întrebând parcă:" De câte ori va fi adusă MAMI în discuţie şi va fi verificată ora când trebuie să apară această fiinţă plină de minune ?"
Ajung la grădi. Copilaşii îşi fac apariţia unul câte unul, cu un zâmbet care alungă orice temere din sufletul meu, uimindu-mă încă o dată de minunăţia din priviri, de naivitatea şi inocenţa ce se reflectă pe chipul lor de îngeraşi...
Pupicul, dat în fugă mămicilor, tăticilor sau bunicilor, pecetluieşte despărţirea de lumea de afară şi le conduce pe aceste sufleţele în lumea jocurilor, cântecelelor şi a poezioarelor....
Copiii se salută între ei şi sclipiri jucăuşe le joacă în priviri când îşi regăsesc locul, în care, în fiecare zi clădesc o lume nouă, plină de culoare, descoperiri şi minunăţii nemaîntâlnite.
Frumuseţea şi bucuria micilor fiinţe de minune mă fac să uit de răutatea din lumea "oamenilor mari", de tot ce întristează sufletul acelora care au uitat să se bucure de simplitatea ce ne înconjoară la fiecare pas, care au uitat să mai fie copii...
Înarmaţi cu neobosita întrebarea "de ce...?":P , copiii ascultă povestea şi râd şi se bucură de întâmplările personajelor sau se întristează de necazul lor, devin personajele ei înşişi, răspândind fericire în jur prin plăcerea cu care se joacă. Veselia lor neobosită mă face din nou să mă minunez de copilăria, de puritatea şi gingăşia micuţilor mei şcolărei.
Cântecele şi poezioare umplu cu răsunetul lor mica noastră lume de joacă, rând pe rând copiii fiind centrul universului copilăriei când recită poezia şi primesc aplauzele colegilor. Satisfacţia de pe micuţele lor chipuri îmi umple sufletul de fericire şi mă face să apreciez şi mai mult măreţia creaţiei Tatălui nostru...COPILAŞII.
Farmecul micuţilor de 2-3 anişori care, din dorinţa de a-mi arăta cât mai repede ce castel din cuburi sau desen minunat au făcut cu mânuţele lor, îmi spun din greşeala "mami":P mă face sa uit de orice povară din suflet, de oboseală sau tristeţe...
Dacă nu vom învăţa să ne bucurăm de ceea ce ne înconjoară, să ascultăm şi să iubim ca nişte copii, fericirea nu va putea să ne fie tovaraş în vieţile noastre. Păstraţi COPILĂRIA în sufletele voastre, fiţi ca nişte copii, căci " a unora ca ei este ÎMPĂRĂŢIA CERURILOR..."
Minunata eşti COPILĂRIE!!! Vreau să fiu copil toată viaţa mea pe acest pământ...
0 comentarii:
Post a Comment