Secunde trec, pierzându-şi urma... Se duc grăbite, ca şi cum nici n-ar fi fost. Nu pot numi Prezent decât o clipă trecătoare, ce imediat îmbracă aceeaşi haină veche, uitată, de: Trecut...
Secunde vin, purtate pe-aripi de speranţă şi-n zborul lor plin de avânt, aduc dorinţe de-mplinire şi le numesc sfios un: Viitor...
...cum aş putea să dau o definiţie Timpului?... continuă înlănţuire de clipe, momente unice, trăite diferit de fiecare om în parte? Ce sinonime i-aş putea da încât să fie pe deplin zugrăvit?
Ar fi complet să spun Secunde, Minute, Ore, Zile din viaţa noastră?...sau ar suna ca o definiţie fără de conţinut, fără acel "ceva" care-i dă sens ?
Să spun Bucurie, ar cuprinde în ea toate trăirile noastre? Sau ar fi numai părticele de viaţă..? Tristeţea e şi ea prezentă fără a ne cere şi părerea. Deznădejdea se furişeaza adesea..
Aş putea spune Aşteptare, dar ar fi oare de ajuns? De multe ori ea se transformă în Nerăbdare, şi te trezeşti înfrânt... Sigur e mai mult de-atât.
Să spun că-i Dor? ...dor de schimbare, de atins un ţel? Nu-i încă tot, nu-i de ajuns...
Cred ca am înţeles: Timpul e Dragoste! Căci dacă nu ar însemna şi dragoste, atunci cum am putea explica Timpul de azi sau poate chiar pe cel de mâine pe care ni-l acordă Tatăl nostru, în speranţa că vom învăţa să Îl iubim mai mult pe El şi pe cei care ne inconjoară?!? Timp oferit fără vreun merit, timp pe care îl irosim de multe ori fără a ne gândi că doar prin îndurarea celui care este Însusi definiţia Dragostei putem numi clipa de faţă: Acum...
Ce-i timpul...?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
0 comentarii:
Post a Comment