frânturi.de.gânduri.zbor.de.vise

Pentru cei interesaţi, mă găsiţi aici :)

Te-ai gândit vreodată cum va ajunge Evanghelia să schimbe inima atâtor milioane de musulmani câţi exista in ţările Africii?
Conform postului de televiziune Al-Jazeerah, în fiecare oră 667 de musulmani se convertesc la creştinism, 16.000 în fiecare zi şi 6 milioane în fiecare an!

In the faint light of the attic, an old man, tall and stooped, and made his way to a stack of boxes that sat near one of the little half-windows. Brushing aside a wisp of cobwebs, he tilted the top box toward the light and began to carefully lift out one old photograph album after another. His search began with the fond recollection of the love of his life, long gone, and somewhere in this albums was a photo of her he hoped to rediscover. Patiently opening the long buried treasures he soon was lost in a sea of memories. Although his world had not stopped spinning when his wife left it, the past was more alive in his heart than his present aloneness.

Setting aside one of the dusty albums, he pulled from the box what appeared to be a journal from his grown son's childhood. He could not recall ever having seen it before or that his son had ever kept a journal. Opening the yellowed pages, he glanced over a short reading, and his lips curved in an unconscious smile. Even his eyes brightened as he read the words that spoke clear and sweet to his soul. It was the voice of the little boy who had grown up far to fast in this very house. In the utter silence of the attic, the words of a guileless six-year-old worked their magic and carried the old man back to a time almost totally forgotten.

Entry after entry, stirred a sentimental hunger in his heart, but it was accompanied by the painful memory that his son's simple recollections of those days were far different from his own. But how different? Reminded that he kept a daily journal of his business activities over the years, he closed his son's journal and turned to leave, having forgotten the cherished photo that originally triggered his search. Hunched over to keep from bumping his head on the rafters, the old man stepped to the wooden stairway and made his descend to the den. Opening a glass cabinet door, he reached in and pulled out an old business journal, then placed the two journals beside each other. His was leather-bound, engraved with his name in gold, while his son's was tattered, and the name "Jimmy" had been nearly scuffed from it's surface. He ran a long skinny finger over the letters, as though he could restore what had been worn away with time and use. As he opened his journal, the old man's eyes fell upon an inscription that stood out because it was so brief in comparison to other days. In his own neat handwriting were these words:

"Wasted the whole day fishing with Jimmy. Didn't catch a thing."

With a deep sight and a shaking hand, he took Jimmy's journal and found the boy's entry for the same day, June 4. Large scrawling letters, pressed deeply into the paper, read:

"Went fishing with my dad. Best day of my life."

To the world you may be just one person, but to one person you might just be the world...

via*

Pian. Rob Costlow. Muzică pentru suflet. Nu trebuie spus mai mult! Mulţumesc, Cristi. :)
Primul album: Woods of Chaos

Un film în care oamenii de culoare aleg să spună ce gândesc, aleg să rupă tăcerea. Merită văzut!!!

Vreau să cresc mică! Să cresc, având mereu aceeaşi vârstă cu şcolăreii mei şi asta fiindcă încă îmi place:
- să merg pe trotuar sărind peste dalele roşii, călcând doar pe cele albe,
- să merg cu bicicleta în zilele de vară călduroase,
- să fac baloane de săpun,
- să joc şotronul,
-să cânt ’’melc-melc codobelc’’ atunci când găsesc unul,
-să mănânc îngheţată de caramel sau cireşe legate strâns în mănunchiuri,
-să râd când mă împiedic pe stradă,
-să joc v-aţi-ascunselea după ce am spus numărătoarea cu peştişorul ‚,din oceanul Pacific’’ sau prinselea,
-să vorbesc cu buburuzele şi ele să mă înţeleagă,
-să mănânc pufuleţi,
-să mâzgălesc desene când vorbesc la telefon,
-să îmi cumpăr ciocolată deşi azi era „prima zi fără dulciuri”,
-să fiu bucuroasă o zi întreagă când îmi iau ceva nou,
-să mănânc o felie mare de pepene,
-să mă joc cu mingea,
-să desenez cu creta colorată pe asfalt,
-să ascult o melodie preferată până când îi scot din sărite pe cei din jur,
-să număr când nu pot să adorm,
-să îmi pun o dorinţă când văd un avion sau o stea căzătoare,
-să alerg prin iarbă în parc sau să mă dau în leagăn,
-să-mi zâmbească soarele,
-să iubesc florile,
-să mă uit la desene animate,
-să fac fundiţe din şerveţele,
-să stau pe burtă pe covor citind aceeaşi poveste de mai multe ori - fiindcă îmi place-,
-să spun poezii frumoase,
-să merg cu trenul din scăunele oriunde în lumea asta mare –căci se poate-,
-să mă dau cu sania,
-să fac un om de zăpadă şi să mă bat cu bulgări,
-să cred că toată lumea e a mea!

Vreau să cresc mică să pot învăţa din nou cum e să uiţi repede când cineva ţi-a greşit şi să-l iubeşti ca mai înainte...

Voi cât de mici vreţi să creşteţi ?!?