frânturi.de.gânduri.zbor.de.vise

... concediu. Simplul cuvânt te face să te imaginezi undeva, într-un loc frumos, lipsit de grijile cotidiene, de rutină şi stres, unde ceasul şi alarma de la telefon să nu fie obiecte de prim interes; undeva, într-un loc în care timpul trece mai greu...
Aşa a început să ia formă şi ideea mea de concediu. Final destination? Madrid, Spania (şi nu în sensul filmului cu acelaşi titlu! :D). Având clar definite în minte locurile cu emblema ''must-see'' aflate pe drumul către ţara toreadorilor, cum ar fi Veneţia- oază de romantism- , cât şi acelea din Spania, am pornit la drum cu sufletul deschis spre a cunoaşte minunata noastră Europă. Sau măcar o parte din ea...
Drumul către vama de la Porţile de Fier trece greu, căci da, încă vorbim de România. Încă puţin şi... gata! Am intrat în Serbia, unde, de pe malul Dunării priveşte impunător chipul lui Decebal sculptat în stâncă; După ce am trecut şi de Belgrad, capitala, am mers spre Zagreb, capitala frumoasei ţări, Croaţia.
Am ajuns apoi în Slovenia, trecând prin capitală- Ljubljana. Italia e următoarea ţară, prima oprire mai serioasă fiind: Veneţia -amore mio- ...8->
De cum intri pe străduţele înguste ale oraşului, te întâmpină misterul celor peste 500 de ani de istorie sculptat în fiecare piatră, în fiecare zid care se oglindeşte in apele străvezii ale canalelor...Fiecare colţişor are un aer special, care te face să uiţi de îmbulzeala din jurul tău, căci aici întâlneşti oameni veniţi din toate colţurile pământului, atraşi de farmecul acestui loc, cândva o fortăreaţă, un refugiu al italienilor care fugeau din calea ivaziei longobarde.
Gondolele ce plutesc nestingherite pe Canal Grande, purtând vizitatori dornici să afle cât mai multe din misterele mănunchiului de insule unite într-un loc unic, de o frumuseţe rară, sunt conduse de gondolieri veseli, îmbrăcaţi marinăreşte, care îţi zâmbesc primitor, murmurând un cântec molcom ce te îmbie la reverie.

Oraş al luminilor, al măştilor şi al carnavalelor, Veneţia respiră voie bună, mister, fiecare părticică având o poveste de spus, fie veselă, fie tristă... E un oraş al promisiunilor făcute de îndrăgostiţi, al declaraţiilor de dragoste eternă. Insulele sunt legate între ele prin zeci de poduri elegant suspendate deasupra canalelor, dându-i un aer de cetate a siguranţei.

Inima cetăţii lagunelor este Piazza San Marco, care reuneşte toate simbolurile reprezentative de la religie şi putere politică, la justiţie şi cultură. Aici găseşti Biserica San Marco şi Palatul Dogilor impunându-se prin arhitectura specială, un stil în care se contopesc cel bizantin, gotic şi cel răsăritean. Lângă Biserica San Marco se află Turnul Clopotului, cu o înălţime de aproape 100 metri.
Puntea suspinelor se află în spatele Palatului Dogilor, lipind Palatul de închisoarea dogelui. Îşi trage numele de la suspinele celor care îşi ştiau soarta din momentul în care erau condamnaţi la închisoare şi care treceau pe această punte suspinând.
Cel mai vechi pod din Veneţia e Ponte di Rialto, ascunzând o mulţime de poveşti nescrise, de amintiri păstrate în inimile celor care iubesc frumosul...
Rămâne la alegerea ta în ce fel vrei să descoperi oraşul de pe ape. Poţi să îl străbaţi cu vaporaşul, cu gondola sau pe jos. Fiecare modalitate te va conduce la aceeaşi concluzie: Veneţia e un loc unic, plin de frumuseţe, care merită vizitat!
După ce am lăsat în urmă acest tărâm al iubirii şi al secretelor cântate în cântecele gondolierilor veneţieni, am trecut prin Milano, Torino, spre Franţa.
Chiar dacă Monaco e a doua dintre cele mai mici ţări, confirmă regula: esenţele tari se află în sticluţe mici. Frumuseţea acestui loc îţi taie pur şi simplu respiraţia... E locul care împlineşte şi dorinţele iubitorilor de munte si a celor care îndrăgesc marea. Drumul pe Coasta de Azur e desprins parcă dintr-o poveste, e ca un vis, si nu dormeam, chiar daca era noapte prima dată când am trecut pe acolo:P.
A urmat Franţa, trecând prin Marseille, Montpellier, Perpignan, Nimes. Graniţa cu Spania vestea apropierea de destinaţia finală. Am trecut pe lângă Barcelona şi Zaragoza.
Câmpurile nesfârşite de-o parte şi de alta a şoselei presărate ici-colo cu statuete de metal înalte de 14 metri- taurul Osborne, simbolul Spaniei- m-au ajutat să îmi fac o idee despre vastitatea acestui ţinut al coridelor.
În final am intrat în Madrid. După o binemeritată odihnă în Coslada, am vizitat Torrejonul,apoi capitala, mergând în Plaza de Oriente, (Philip IV), apoi Alcala de Henares (Don Quixote şi Sancho Panza), Valencia, Puerto de Sagunto, unde am stat 2 zile la mare 8->.
Valencia, oraşul artelor şi al ştiinţelor, e oraşul care te fascinează prin arhitectura clădirilor foarte interesante si îndrăzneţe, confirmându-şi astfel numele, care în latină înseamnă curaj şi prin mulţimea de flori existente peste tot în oraş.

Emisfericul uimeşte prin stilul său îndrăzneţ, şi prin posibilitatea pe care o ofera cinema-ul din interiorul lui de a vedea filme 3D despre planete, stele şi sistemul solar care îţi taie respiraţia. Muzeul ştiinţific este deasemenea un loc plin de noutate, fiind construit ca o replică la Planetariu, prima clădire construită aici.

Dacă aş deschide aici o paranteză, aş mărturisi că pozele din Valencia sunt luate de pe net, nu de alta, dar la mare a făcut baie si camera foto :D şi cum era duminică nu am avut de unde să iau alta, din păcate...
Ideea unui concediu odihnitor a avut altă conotaţie ţinând cont de cei peste 7000 de km făcuţi cu maşina...dar a meritat! Frumuseţea adunată în suflet din călătorie a fost umbrită de vestea tristă primită pe drumul de întoarcere, decesul bunicului meu...
Dincolo de graniţă întâlneşti oameni, locuri diferite, mai frumoase, care aşteaptă să le descoperim, să le îndrăgim, să fim părtaşi la măreţia creaţiei Lui Dumnezeu, o natură ce vorbeşte pentru sine, fără a fi nevoie de alte cuvinte spuse incomplet de noi...

I've said it before, and i'll keep saying... Afro-american people are the best!