frânturi.de.gânduri.zbor.de.vise

In the faint light of the attic, an old man, tall and stooped, and made his way to a stack of boxes that sat near one of the little half-windows. Brushing aside a wisp of cobwebs, he tilted the top box toward the light and began to carefully lift out one old photograph album after another. His search began with the fond recollection of the love of his life, long gone, and somewhere in this albums was a photo of her he hoped to rediscover. Patiently opening the long buried treasures he soon was lost in a sea of memories. Although his world had not stopped spinning when his wife left it, the past was more alive in his heart than his present aloneness.

Setting aside one of the dusty albums, he pulled from the box what appeared to be a journal from his grown son's childhood. He could not recall ever having seen it before or that his son had ever kept a journal. Opening the yellowed pages, he glanced over a short reading, and his lips curved in an unconscious smile. Even his eyes brightened as he read the words that spoke clear and sweet to his soul. It was the voice of the little boy who had grown up far to fast in this very house. In the utter silence of the attic, the words of a guileless six-year-old worked their magic and carried the old man back to a time almost totally forgotten.

Entry after entry, stirred a sentimental hunger in his heart, but it was accompanied by the painful memory that his son's simple recollections of those days were far different from his own. But how different? Reminded that he kept a daily journal of his business activities over the years, he closed his son's journal and turned to leave, having forgotten the cherished photo that originally triggered his search. Hunched over to keep from bumping his head on the rafters, the old man stepped to the wooden stairway and made his descend to the den. Opening a glass cabinet door, he reached in and pulled out an old business journal, then placed the two journals beside each other. His was leather-bound, engraved with his name in gold, while his son's was tattered, and the name "Jimmy" had been nearly scuffed from it's surface. He ran a long skinny finger over the letters, as though he could restore what had been worn away with time and use. As he opened his journal, the old man's eyes fell upon an inscription that stood out because it was so brief in comparison to other days. In his own neat handwriting were these words:

"Wasted the whole day fishing with Jimmy. Didn't catch a thing."

With a deep sight and a shaking hand, he took Jimmy's journal and found the boy's entry for the same day, June 4. Large scrawling letters, pressed deeply into the paper, read:

"Went fishing with my dad. Best day of my life."

To the world you may be just one person, but to one person you might just be the world...

via*

Într-un show de televiziune intitulat : „Copiii spun lucruri trăsnite" , redactorul a întrebat o fetiţă de 6-7 ani : „Cum arată dragostea?" După ce s-a gândit puţin , fetiţa a răspuns :
-Eu arăt dragostea atunci când în pauza de la şcoală , îl las pe John să bea apă înaintea mea de la robinetul de pe hol, în timp ce noi toţi ceilalţi copii aşteptăm la rând.
-Înseamnă că îţi place foarte mult de John", a intervenit redactorul. Fetiţa a zâmbit îndelung, apoi a răspuns :
-Asta-i dragoste ; pentru că nici nu-mi place de el!"
Nu-i aşa că acest răspuns într-un fel ne implică şi pe noi ? Dumnezeu ne-a iubit pe când noi nu meritam şi ne-a dăruit din plinătatea Lui, har după har . El nu numai că ne-a lăsat în faţă , ci ne-a dat chiar locul Lui şi a luat El locul nostru.
În locul nostru a purtat păcatele, a suferit şi a murit pe cruce, pentru ca noi în locul Lui, să avem viaţă şi să moştenim slava. Aceasta-i adevărata dragoste !

Proprietarul unui magazin bătea un ultim cui pentru a fixa o mică bucată de lemn în dreptul uşii de la intrare: „Căţeluşi de vânzare”. Şi cum astfel de anunţuri au darul să trezească foarte uşor curiozitatea copiilor, nu dupa multă vreme, în magazin intră un băieţel.
- Cât costă un căţeluş? - îl intreabă băieţelul pe vânzător.
- Depinde, răspunse acesta, între 30 si 50 de dolari.
Băieţelul băgă mâna în buzunar şi scoase ceva mărunţis.
- Am doi dolari şi jumatate. Îmi daţi voie să-i vad?
Vânzătorul zâmbi înţelegător şi fluieră scurt. De dupa tejgea apăru Lady, îndreptându-se grăbită spre stăpânul ei, fiind urmată de cinci căţeluşi. Unul dintre ei rămase mult in urmă. Băieţelul observă imediat că puiul avea un handicap la una dintre lăbuţele posterioare.
- Ce are căţeluşul? - se interesă el la vânzător.
Bărbatul îi spuse că după afirmaţiile veterinarului, căţeluşul avea o malformaţie din naştere şi avea să schiopăteze întreaga viaţă.
- Pe asta vreau să-l cumpăr! - exclama băieţelul.
- Nu, nu trebuie să-l cumperi. Dacă într-adevăr vrei să îl iei, ţi-l dau pe gratis.
Băieţelul se întristă, îl privi pe vânzător şi spuse clar si răspicat:
- Nu vreau să mi-l daţi pe gratis! E la fel de valoros ca oricare dintre fraţii lui şi vă voi plăti integral pentru el. Vă voi da acum doi dolari si jumătate şi câte 50 de cenţi in fiecare lună până voi reuşi să-l achit.
Bărbatul insista:
- Nu pot să cred că vrei să îl cumperi! Niciodată nu va fi in stare să alerge, să sară şi să se joace la fel ca ceilalţi căţeluşi .
Băieţelul se aplecă şi-şi suflecă pantalonii, lăsând să se vadă un dispozitiv metalic care-i susţinea piciorul stâng.
- Domnule, nici eu nu prea pot să alerg, iar căţeluşul acesta are nevoie de cineva care să îl înţeleagă. Stăpânul căţeluşilor îşi muşcă buza, încercând să-şi stăpâneacă lacrimile.
- Fiule, mă rog şi sper că fiecare dintre aceşti căţeluşi să aibă parte de un stăpân ca tine.
În viaţă nu contează CINE eşti, ci dacă cineva te apreciază pentru CEEA CE eşti, acceptându-te şi iubindu-te necondiţionat...